Asta este, de azi vârâm în DEX un nou cuvânt, pegătim tratatele de pshiologie, trecem la un nou nivel - psih-IM-analiza.
Am descoperit că sunt printre noi oameni obişnuiţi cu capacităţi deosebite de psihanaliza pe mess.
Se întâmplă uneori să stau pe messenger, ca tot omul, şi să mă abordeze câte unul/una... şi aşa de capabili sunt că după 5-6 replici mi se pune diagnosticul: "...pari cam supărat". Problema e că de cele mai multe ori se înşeală, adică au dreptate doar atunci când e evident că ceva mă apasă, căci răspund la modul "tu ce mai vrei", dar nu-i nicio surpriză atunci. Mă şochează când "supărarea" vine de nicăieri după un schimb de replici cât se poate de normale şi obişnuite.
Să luăm de exemplu conversaţia din poză, care m-a determinat azi dimineaţă să mă manifest aici.
Să analizăm:
începe el cu un salut obişnuit, răspund şi eu cu un „neaţa” total inofensiv, el spune că abia s-a trezit, eu fac o remarcă à la Unguru' Bulan (că dic-ăla) (care mie mi se pare destul comică) pentru că era ora 11. Îmi zice că se apucă de învăţat şi eu îmi exprim mirarea printr-un "haa?" (doar 2 de "a", să nu-l agasez) pentru că suntem în vacanţă şi n-are restanţe. El mă lămureşte că are mărire, eu răspund cu 4 de a (Aka cum am putut uita) şi-i urez un good luck englezesc... ca să meargă treaba :). După care BUUUUM!!, vine bomba. Eu, uşor buimăcit de la unda de joc încerc să aflu o explicaţie (dar cum? dar mai fă o dată... dar ce se-ntâmplă?) încercând, să-l fac să creadă că are dreptate. Dar el, învăluind această taină în şi mai mult mister îmi explică scurt... nush.
Acest "nush" m-a făcut să-mi dau seama că psih-IM-analiza nu e o chestie care se învaţă din manuale, tutoriale, pocket guid-uri sau mai ştiu eu ce. Nu! E talent înnăscut, inspiraţie divină, super-natural.
Eu, adept al teoriei cum că toate au o logică încerc totuşi să mă apropii cumva de mister. Şi, analizând, observ că nu am pus niciun emoticond, dar-ar boalili. Păi el îmi spune că abia s-a trezit şi când mi-a băgat şi rânjetul eu trebuia să înţeleg cât de minunat se simte el... dar nimic, nicio faţă galbenă, i-am tăiat tot avântul. El mi-a spus apoi că şi asta poate fi o explicaţie, deci mai sunt şi altele.
Măcar ştiu de-acum că dacă-i întâmpin cu... zâmbetul pe taste, nu mai par aşa morocănos.
Dacă mai sunt şi alte "greşeli" pe care le-aş putea comite, vă rog...
